joi, 30 iunie 2011

Trecut.Prezent.Viitor.

Trecutul meu...suferinta dar si momente unice.Da ,spun suferinta,pentru ca am suferit,am suferit mult.viata m'a pus la incercare foarte tare atunci cand am pierdut persoane dragi,atunci cand lucrurile rele parca nu se mai terminau.mi'a fost greu sa imi revin,am avut momente de depresie pentru ca nu e usor sa treci prin socul mortii a 4 membrii ai familiei,in doar 2 ani.e greu,eram poate prea mica sa trec prin asa ceva,poate de'asta m'am si maturizat mai repede decat ceilalti,pentru ca am inteles mult mai devreme ca viata nu e facuta doar din zambete si fericire ,ci mai exista si momente triste,adevarate tragedii.Dar trecutul meu nu reprezinta doar tristete,am si momente pe care as dori sa le mai traiesc odata,lucruri de care imi aduc aminte mereu cu zambetul pe buze si cu inima plina de bucurie.cu toate astea...trecutul e trecut ,m'am hotarat sa il las in spate si sa traiesc un prezent perfect,sau macar aproape perfect,un prezent care sa imi ofere tot ceea ce visez ,un prezent de care sa ma bucur impreuna cu cei care au fost mereu langa mine si carora le sunt recunoscatoare,ca in momentele in care nu mai stiam de mine,mi'au dat o mana de ajutor,un sfat,m'au ridicat de jos si mi'au explicat ca orice ar fi viata e frumoasa si merge inainte.Va multumesc! Cat despre viitor...am planuri mari.Visez la un viitor stralucit,la o viata buna,am multe ambitii si planuri pe care o sa incerc sa le pun in aplicare.Sunt constienta ca va fi greu,insa cu putina rabdare si putina ambitie o sa reusesc!Promit...va promit voua celor ce ati crezut,credeti si veti mai crede in mine !

miercuri, 29 iunie 2011

Ani de liceu

Cine a spus ca viata de liceu este una dintre cele mai frumoase perioade din viata unui om a avut foarte mare dreptate.Aceasta este perioada in care ne schimbam,crestem ,ne maturizam si incepem sa ne pregatim pentru viata.Deja incepem sa avem planuri de viitor,vise,idealuri,incepem sa fim cu picioarele pe pamant si sa nu ne mai lasam asa usor influentati de ceea ce spun ceilalti.Tot in aceasta perioada apar si conflictele intre varste.celebrele conflicte intre adolescenti si parintii lor.Aceste conflicte au loc datorita lipsei de comunicare, cred eu.Ceea ce nu au inteles parintii niciodata este ca vremurile se schimba,timpul trece iar copiii lor cresc.E greu cand baiatul mamei ii spune acesteia ca are o prietena,iar mama devine geloasa crezand ca o alta prezenta feminina in viata fiului ei,va inlatura toata dragostea acestuia pentru ea.E greu cand fetita mica si rasfatata a tatalui,devine domnisoara si deja vine acasa cu iubitul pe care il prezinta parintilor.Acesti ani sunt poate,o piatra de temelie in viata noastra,acum invatam ceea ce conteaza cu adevarat in viata,dam de greutati putin cate putin,invatam ca nu tot ce zboara se mananca si ca nu toti cei in care avem incredere vor fi mereu langa noi.Este o perioada periculoasa ,este adevarat,insa cei destepti vor stii cum sa ii faca fata.Acesti ani de liceu trebuie pretuiti si traiti la maxima intensitate,nu trebuie sa pierdem nici o ocazie in a ne distra,pentru ca ceea ce nu traim acum,cand e timpul,nu vom mai trai niciodata.In final,as vrea sa spun ca fara sa vrei viata de liceu te schimba,iar adolscenta este ca o perioada pregatitoare,ca o meditatie la care mergem inainte de a da un examen important,examen pe care il dam pentru a intra in viata.

marți, 28 iunie 2011

Despre cum ne influenteaza culoarea ochilor personalitatea.

Ochii albastri
Desi toata lumea isi doreste sa aiba ochii albastri, persoanele cu ochii albastri nu sunt de obicei persoanele care reusesc cel mai bine in viata. Nu sunt persoane deosebit de preocupate de cariera si in general sunt destul de emotive.

Persoanele cu ochii albastri vor fi deosebit de romantice si de emotionale. Se bazeaza in situatii limita mai mult pe intuitie decat pe logica si sunt mai degraba impulsive decat cugetate si analitice. Nu sunt nici foarte critice si nici nu le place sa analizeze lucrurile in profunzime.

In general, persoanele cu ochii albastri sunt destul de emotive si timide, neputandu-se exterioriza prea usor. Nu sunt in general prea sociabile si le este greu sa intretina relatii cu cei din jur intr-o prima faza.

O data ce au inceput sa se obisnuiasca cu anturajul vor deveni mai calde, dar nu sunt totusi genul care sa lege prietenii de lunga durata. Familia si dragostea sunt foarte importante pentru ei si in aceste domenii nu vor da in nici un caz dovada de superficialitate.

Ochii caprui
In jurul nostru, persoanele cu ochii caprui sunt cele care predomina. Culoarea este la fel de intensa, se spune, ca si personalitatea. Culoarea capruie a ochilor imprima personalitatii hotarare si ambitie.

Persoanele cu ochii caprui sunt deosebit de perseverente si fac totul pentru a obtine ceea ce isi doresc. Sunt adevarati luptatori si se concentreaza foarte mult pe cariera si pe obtinerea bunastarii materiale. Sunt persoane analitice si rationale, care se bazeaza in viata si in confruntari pe analiza logica.

In ceea ce priveste relatiile, sunt in general persoane extrovertite, sincere si generoase. Le place sa intretina relatii de durata si nu isi pierd timpul cu relatii superficiale, de pe urma carora vor ramane doar amintiri si nimic altceva.

Persoanele cu ochii caprui sunt deosebit de energice, mereu in priza si foarte organizate. Marele lor defect va fi insa incapacitatea de a-si exprima sentimentele. Desi sunt sociabili si leaga prietenii foarte usor, nu sunt genul de persoane calde, care sa exprime usor ceea ce simt. Un alt defect ar fi inconstanta in relatii. Nu sunt deosebit de fidele si este foarte greu pentru ei sa ramana mai mult timp prinsi in aceeasi relatie.

Ochii verzi
Persoanele cu ochii verzi sunt in general misterioase si deosebit de senzuale. Stiu sa flirteze si le este foarte usor sa seduca. Temperamentali si pasionali, cei cu ochi verzi vor reusi foarte usor sa ii atraga pe cei din jurul lor.

Nu sunt excesiv de ambitiosi, dar sunt perseverenti si tenace. Atunci cand si-au fixat un obiectiv il vor urma pana la capat. Stiu sa isi urmareasca scopurile si sunt deosebit de iscusiti in afaceri. Nu pot fi opriti prea usor atunci cand si-au pus ceva in cap.

In relatiile de dragoste, sunt constanti si fideli atunci cand sunt convinsi ca si-au gasit jumatatea. Au un apetit sexual foarte ridicat si pot fi destul de posesivi. Dragostea este pentru ei o prioritate si nu vor sta intr-o relatie daca aceasta nu va exista.

Din pacate, persoanele cu ochii verzi au doua defecte majore: nesinceritatea in relatiile cu cei din jur si instinctul vindicativ. Atunci cand cineva le-a facut un rau, urmarea nu poate fi din punctul lor de vedere decat razbunarea. Sunt orgoliosi si nu pot lasa o fapta sa treaca nepedepsita.

Love story.

Zilele trecute,am auzit o poveste care m'a impresionat foarte tare si care m'a facut sa ma mai gandesc odata atunci cand vine vorba de viata si de cat de pretioasa este ea.El-un baiat tanar,cu o pozitie financiara foarte buna si extrem de indragostit de Ea.Ea-o tanara frumoasa,desteapta,macinata insa de o boala teribila-cancer.Un cancer in faza terminala,un cancer pe care l'a ascuns de toti ceilalti.Nu si-a dorit ca cei din jur sa o priveasca cu mila,nu a vrut ca barbatul pe care il iubea cel mai mult sa se casatoreasca cu ea doar din mila.Cu toate ca si'a ascuns boala o buna perioada de timp,secretul sau a fost descoperit.Atunci,ca o persoana cu un caracter tare,a spus ca ea nu isi doreste doctori si medicamente care sa ii prelungeasca viata cu 1 saptamana 2...vrea sa isi traiasca ultimele clipe fericita si frumoasa asa cum a fost mereu.Desi le'a fost greu, cei din jur i'au respectat aceasta ultima dorinta.In ultimele ei zile a facut tot ce a visat.A zburat cu parapanta,a fost acolo sus in nori unde avea sa plece ,dar pentru totdeauna ,abia putin mai tarziu,a fost ceruta in casatorie si cel mai mare vis al ei...s'a casatorit in rochie alba de mireasa.Cand totul parea perfect si petrecerea era in toi,miresei i s'a facut rau...toti in jurul ei erau agitati,medicii incercau sa o readuca la viata insa fara succes,drumul ei se terminase aici,parca prea repede ,prea brusc lasand in urma un sot indurerat si o familie distrusa.Aceasta poveste,este inspirata din realitate.Ea a reusit sa ma faca sa reflectez asupra vietii,sa imi dau seama ca orice ar fi,trebuie sa iti traiesti viata pana la sfarsit,sa fi mereu cu zambetul pe buze si plin de viata chiar si in ultima secunda a vietii.

luni, 27 iunie 2011

~Fericirea ~

Se spune ca fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata,dar in cautarea ei merita sa'ti irosesti viata intreaga.Si asa e,fericirea absoluta cred ca se intalneste foarte greu,de fapt cred ca nu se intalneste niciodata,pentru ca nimeni nu poate fi pe deplin fericit.Intotdeauna iti lipseste ceva,nu le poti avea pe toate,la fel cum nu poti fi perfect.Totusi stau si ma intreb cateodata,ce rost ar mai avea viata daca le'am avea pe toate,daca am stii ca suntem pe deplin fericiti.Raspuns:nici un rost.Cred ca nu am putea sa ne bucuram de fericire atata timp cat nu am stii ce e tristetea.Am invatat ca fericirea vine din lucruri marunte si ca ceea ce ma face pe mine fericita e posibil ca pe altii sa nu ii faca.Fiecare e fericit dintr'un anumit motiv.Unii sunt fericiti daca au bani,unii daca au sanatate altii daca au iubire.Fiecare lupta in viata pentru cate ceva,pentru acel ceva ce il face fericit,acel ceva care ii aduce liniste si implinire.Nimic nu e mai frumos decat sa lupti pentru ceva iar la sfarsit sa fi rasplatit,sa ai tot ce ti'ai dorit .Asta este fericirea,adevartul ei sens pentru care oricat de greu ar fi drumul merita sa mergi pana la final.So...don't worry ,be happy!

duminică, 26 iunie 2011

prietena mea:x


O iubesc! Incep prin a spune asta pentru ca asa e.Nu sunt doar vorbe in vant,chiar pot spune ca imi e mai mult decat o foarte buna prietena,imi e ca o sora.Ea e singura care e langa mine oricand,fie furtuna fie soare.Ea ma iubeste,indiferent de situatie,are grija de mine si intodeauna ma scoate din starile proaste.E de ajuns sa vorbim ,putin si gata zambetul imi revine la loc.Recunosc nu e totul numai lapte si miere mereu, ne mai si certam si mi se pare normal...nu putem fi mereu de aceiasi parere.Problema e ca ne certam din motive stupide,lipsite de sens,incercam sa ne "ignoram",cica,dar fara rezultat insa. Nu putem ramane certate,pentru ca...pentru ca ne leaga prea multe,ne leaga o prietenie fara secrete,o prietenie sincera cum poate multi si'ar dori si putini au, o prietenie adevarata bazata pe respect,incredere si loialitate.Draga mea, acum ma adresez tie, direct, stiu ca te supar adesea cu firea mea "nervoasa ", ca iti fac capul calendar cu problemele mele,ca sunt rautacioasa si orgolioasa dar...asta sunt,nu ma pot schimba si poate daca as face'o nu ar mai fi nimic la fel , tot ce stiu e ca asta mica si nervoasa ,te iubeste si spera ca prietenia noastra sa dureze mult,cel mai mult.Pentru ca a inceput perfect si roz , a continuat roz si nu se va termina niciodata.Te intebi ce? Prietenia noastra!

sâmbătă, 25 iunie 2011

El si ea.

Am ajuns sa cred ca ei doi sunt de nedespartit.Crezi ca sunt cuvinte mari? Crezi ca nu se poate la varsta asta ca ei doi sa fie de nedespartit? Ei uite ca se poate.Ei 2 chiar se iubesc,e impropriu spus ei 2 pentru ca deja ei sunt 1 singur,sunt doua inimi care au incetat sa bata separat,2 inimi care s'au unit ,bat una langa alta ,2 inimi care IUBESC. Le'a fost greu sa se descopere,le'a fost greu sa gasesca cu adevarat iubirea,dar au reusit,au invins totul,au invis parerile celorlalti,au invins greutatile,au invis certurile,au invins totul,au invins chiar si despartirea de cateva luni,in care fiecare a incercat sa'i demonstreze celuilalt ca poate fara el,dar uite ca nu a putut,nu au putut sta departe unul de celalalt,pentru ca totul in jurul lor le amintea de ei,locul unde s-au sarutat pentru prima oara,primul cadou facut,chiar si prima cearta.Inclin sa cred ca ei sunt un exemplu,ei au reusit ceea ce putini mai fac azi,au reusit sa Iubeasca,sa iubeasca cu adevarat,sa iubeasca cu inima,nu cu capul,sa fie ei si sa nu ii intereseze de ceilalti

.RESPECT!

Care e treaba cu dragostea ?

Sincer n'am nici o treaba cu dragostea,nu ne intelegem prea bine,ne mai intalnim cateodata la cotitura,stam de vorba putin,foarte putin iar apoi dispare subit,fara nici o explicatie.Asa e ea,ii place sa se joace cu mine,se ascunde si ma pune sa o gasesc,imi place sa ma joc dar...de multe ori obosesc sa o mai caut si ma dau batuta,atunci ea iese resemnata iar eu fericita ca am prins'o ma indrept cu bratele deschise catre ea,o prind,o am, iar imediat dispare si ma lasa din nou singura,prea singura.Dar toate astea pana azi.De azi am pus stop,nu'i mai fac jocul.N'are nici un rost.De azi sunt orgolioasa,de azi astept sa ma caute ea,nu o mai caut,nici macar nu ma mai gandesc la ea.Si totusi...care e treaba cu dragostea?

vineri, 24 iunie 2011

...

Dezamagirile sunt ceea ce primim in schimbul iubirii sau increderii prea mare in oameni.Uneori am impresia ca oamenii sunt programati genetic sa ne raneasca,sa ne dezamageasca ,asa sunt ei,poate asa sunt si eu,ranesc sau dezamagesc cu voie sau fara voie.E greu totusi,sa ai sperante ,iluzii,vise mari care intr'o clipa sa iti fie spulberate.E greu cand astepti totul de la o persoana,iar aceasta nu iti ofera nimic.E greu sa fi in plus acolo unde poate odata erai totul.E greu sa fi tratat cu indiferenta,de persoanele pe care le iubesti cel mai mult.E greu sa-i pierzi pe cei dragi ,dar cel mai greu e sa te obisnuiesti cu ideea ca ei nu vor mai fi niciodata langa tine. E greu sa treci peste aceste momente grele,peste aceste dezamagiri,din acest motiv ,cei slabi clacheaza,uita ca in viata mai sunt si lucruri frumoase si uita sa se mai ridice atunci cand

cad.Deseori avem nevoie de cineva,care sa ne ajute sa trecem peste greutati,de acel cineva care sa ne motiveze,care sa ne redea increderea in noi,care sa ne faca sa simtim din nou ca traim.Dar ce se intampla atunci cand acest cineva nu apare? Eh,aici e problema,acesta este momentul in care ne simtim singuri,tristi,goi pe dinauntru ,ne simtim de parca nu mai avem nici un rost,simtim ca nu folosim nimanui,ca suntem doar o carpa care a fost folosita, este uzata si trebuie sa fie aruncata.Poate sunt cuvinte grele,dar viata de zi cu zi in care traim,haosul si agitatia ma fac sa cred ca am uitat sa mai fim fericiti, ca am uitat sa ne iubim, ma fac sa cred ca am uitat sa ne bucuram cu adevarat de ceea ce conteaza,de lucruile marunte,ma fac sa cred ca am devenit doar niste "roboti",care se grabesc sa traiasca,iar atunci cand acesti "roboti" ne arata ca au suflet,il arata doar prin lacrimi,tristete si suparari.Am uitat sa zambim,sa traim si sa iubim.Ce e de facut?...

joi, 23 iunie 2011

Despre mine.

Despre mine...
Eu sunt...Eu ,si cred ca asta e cel mai important,poate suna ciudat dar am vazut oameni care nu sunt Ei,sunt ceea ce vor altii,sunt copia fidela a unor tipuri umane,sunt ceea ce nici ei nu cred ca sunt.Dar eu sunt eu,nu ma ghidez dupa regulile altora,prefer sa mi impun singura limite,sa imi propun singura unde vreau sa ajung.Nu imi place sa fiu controlata,consider ca fiecare trebuie sa aiba un autocontrol,fiecare trebuie sa isi organizeze viata,chiar daca uneori gresim,dar a gresi e omeneste iar omul din greseli invata.Iubesc? Da, iubesc,iubesc din toata inima ,iubesc cu patos tot ce ma inconjoara,iubesc florile care cu frumusetea lor alunga orice gand urat,iubesc animalele care cu gingasia lor ne fac ziua mai frumoasa,iubesc muntii care ne invata ca in viata avem nevoie si de duritate,iubesc marea pentru ca e schimbatoare,la fel ca mine,cand agitata cand ametitor de linstita si nu in ultimul rand iubesc oamenii,de ce? nici eu nu stiu,dar ii iubesc,desi poate ca ei nu ma iubesc pe mine.Sunt o visatoare,imi place sa visez cu ochii deschisi,sa cred ca tot ce imi propun imi va iesi,sa cred ca viata e roz si ca iubirea pluteste in aer.Sunt naiva si asta il consider un defect,pentru ca oamenii profita uneori de naivitatea mea,sau mai bine zis de increderea enorma pe care o am in ei,profita si ajung sa ma raneasca,ajung sa imi rupa sufletul in mii de bucatele,pe care le adun tot timpul si le lipesc cu ceea ce se numeste resemnare.Sunt ...sunt inca un copil,asa imi place sa cred,imi place sa cred ca am nevoie de protectie,ca am nevoie de cei din jurul meu,sa ma tina langa sufletul lor, imi place sa cred ca desi au trecut anii nu m-am maturizat ,vreau sa mai copilaresc,vreau sa fiu iar cum eram odata,singura mea grija sa fie unde imi pun papusile,cu ce rochita sa ma imbrac sau ce  floricele sa desenez.Sunt multe de spus despre mine,dar daca as continua poate ca nu as mai termina niciodata,de aceea prefer sa ma opresc si sa ii las pe ceilalti sa ma judece,sa imi arate ei cum sunt.